Sefer Yetzirah si Sefer Ha Zohar, cele doua carti recunoscute drept textele de baza ale Cabalei (sec. XII-XIII), sunt singurele care furnizeaza elementele necesare pentru a putea face o analiza intemeiata a doctrinei cabaliste. Pe parcursul acestui studiu comparat, Adolphe Franck se afla in cautarea adevaratei surse de provenienta a intelepciunii ale acestei doctrine; prezinta temele fundamentale cabaliste, argumenteaza datarea istorica, analizeaza notiunile cuprinse in Zohar (Cartea Splendorii) si in Sefer Yetzirah (Cartea Creatiei). Autorul pune sistemul cabalist sub lupa, comparandu-l cu ideile lui Platon, cu scoala din Alexandria, cu doctrina lui Philon, dar si in raport cu crestinismul, cu religia chaldeenilor si a persilor, pentru a conchide, cu un ochi admirativ, ca principalele elemente ale Cabalei au fost inspirate din teologia vechilor parsi, fara ca aceasta influenta sa distruga originalitatea Cabalei si fara sa ii stirbeasca influenta grandioasa pe care o are in istoria culturii.
„Cabala nu poate fi apreciata nici ca filosofie, nici ca religie, desi gasim in ea un sistem complet al valorilor de ordin moral si spiritual: avem in vedere faptul ca ea nu se sprijina nici macar aparent pe ratiune, pe inspiratie sau pe autoritate. Cabala nu reprezinta, asemenea majoritatii sistemelor create in Evul Mediu, produsul unei imbinari a acestor doua procedee intelectuale. Fiind esential diferita de credinta religioasa, ea s-a integrat in istoria spiritualitatii umane intr‑un mod surprinzator, gratie formei si procedeelor sale specifice.”
Adolphe Franck