Proza interpretată într-o ordine simulată și văzută ca un fenomen literar transfinit, închisă și deschisă în același timp, aparțin scriitorilor: Ismail Kadare, Mircea Eliade, Dino Buzazti, IP Culianu „Dunitru Radu Popescu, Viorel Savin, lon Fercu, Daniel Corbu, Emilian Marcu, Doru Kalmuski, Dan Persa, Comelia Ichim-Pompiliu, Adrian Lungu, Victor Mitocaru, Rodica Lazarescu, Doru Ciucescu, Adriana Ambrosie, Tudor Cicu, Mihaela Roxana Boboc, Anton Petrovschi Bacopiatra, Gheorghe Jan Iscu, Roxana Medvetki, lon Timaru, Miroslav Gheorghe Stanomir, Diana Dobrita Bilea. Gheorghe Ungureanu, Dan Claudiu Tănăsescu, Ștefana Paraschiv, Corina Elena Vadavoiu etc.
Scrierea celui de-al treilea volum din „Documente” confirmă imperiul (în) dependent al imaginarului critic, care, imediat după apariția sa, este sublimat într-un etern ” documentul „de referință, un semn al Ființei, care dovedește că nici o ficțiune el nu minte, deși poate părea, la prima vedere, o„ charlatanie ”ontologică etc., sau - de ce nu - un păcat împotriva Cuvântului ! Citește și vei fi de acord cu Salvador Dali: Critica este ceva sublim. Ar trebui să se permită doar geniilor. Mai ales în cazul nostru, care sunt un popor din Seherezade, și după boierul Alecsandri, chiar și poeți născuți! - Petre Isachi