Vezi mai multe„O scrisoare de dragoste despre sufletul cinematografului.” (The Guardian)
În vara ameţitoare a anului 1977, o tânără naivă pe nume Calista Frangopoulou pleacă din Atena pentru a se aventura în lumea largă. Pe o insulă grecească transformată în platou de filmare, se trezeşte lucrând pentru faimosul regizor hollywoodian Billy Wilder, despre care nu ştie mai nimic. Dar răgazul pe care îl va petrece în această viaţă nouă şi plină de strălucire o va schimba definitiv. În timp ce Calista este încântată de aventura în care s-a trezit, Wilder trăieşte cu sentimentul că steaua lui s-ar putea să fi apus. Refuzat de Hollywood, şi-a finanţat noul film cu bani din Germania, iar atunci când merge la München pentru alte filmări, Calista se trezeşte că îl însoţeşte într-o călătorie pe firul memoriei spre inima întunecată a istoriei familiei lui. Într-un roman care este deopotrivă o poveste plină de delicateţe a maturizării eroinei şi un portret intim al uneia dintre cele mai fascinante personalităţi din istoria cinematografiei, Jonathan Coe se apleacă asupra naturii timpului şi a gloriei, asupra familiei şi a tentaţiei periculoase a nostalgiei.
„O carte fermecătoare, dulce-amară. În aceste vremuri dezolante, romanul lui Coe e o bună aducere aminte despre valoarea pe care o are arta autentică.” (The Spectator)
„Strategia lui Coe de a scrie folosind vocea narativă a unei femei, a unei mame care-şi rememorează tinereţea, e una îndrăzneaţă, poate chiar imprudentă. Unii ar putea numi asta «însuşire culturală». Singura întrebare care contează, însă, este dacă personajul e unul viu, dacă întreaga poveste ţine. Ei bine, în acest roman toate se leagă superb.” (The Scotsman)
„Acest roman nostalgic este de-a dreptul încântător, pătrunzător şi, în cele din urmă, plin de speranţă. Şi, da, ar putea fi un film excelent!” (The Mail on Sunday)
Jonathan Coe (născut în 1961, la Birmingham) a studiat la Trinity College, Cambridge. A fost profesor la University of Warwick, unde a obţinut şi titlul de doctor în literatură engleză. Primele sale romane – Femeia întâmplătoare (1987), Un strop de dragoste (1989) şi Piticii morţii (1990; Polirom, 2006) – impun o nouă voce a literaturii britanice contemporane, caracterizată printr-un umor specific, o preocupare pentru problemele sociale şi o accentuată tonalitate sarcastică, temperată de un umanism subtil. Romanul Ce hăcuială! (1994; Polirom, 2008) obţine John Llewellyn Rhys Prize în Anglia şi Prix du Meilleur Livre Étranger în Franţa, iar Casa somnului (1997; Polirom, 2001, 2015), considerat capodopera sa, este recompensat cu Writers’ Guild of Great Britain Award şi Prix Médicis Étranger. Ulterior, autorului britanic i se decernează Bollinger Everyman Wodehouse Prize pentru romanul Clubul putregaiurilor (2001; Polirom, 2004, 2012). La Editura Polirom au mai apărut romanele Cercul închis (2006), Ploaia înainte să cadă (2009), Înspăimântătoarea viaţă personală a lui Maxwell Sim (2011), Expo ’58 (2014), Numărul 11 sau Mărturii despre nebunie (2019), Middle England (2021) şi cartea pentru copii Oglinda dorinţelor (2020). Multe dintre romanele sale au fost adaptate pentru marele ecran.