Ecouri si dialoguri

Un volum atipic, aniversar – departe însă de a avea un caracter encomiastic –, vizând o personalitate de prim rang a literaturii române, cu un destin ieşit din comun. „Premodernii credeau în văzute şi nevăzute. Şi modernii au ajuns la concluzia că există mai multe niveluri de realitate. Postmodernii au descoperit că fiecare nivel are logica lui. Între fizica cuantică şi informatica avansată, bazată de ştiinţele cognitive, există o asemănare puţin cunoscută. Amândouă sunt guvernate de o logică care nu seamănă cu cea folosită zilnic, pe stradă, căreia filozoful Aristotel i-a enumerat cu grijă şi cu pricepere principiile fundamentale. Unul dintre acestea spune că nu se poate să fii şi cal şi măgar. Toată matematica şi toată fizica clasică îl respectă. Într-un limbaj mai pretenţios, spunem că logica clasică „exclude terţul”, care ar putea să se aşeze la mijloc, între extreme, singurele considerate reale. Numai că un măr pe jumătate mâncat rămâne tot măr, şi nimeni nu poate să spună câte fire de păr ar trebui să lipsească pentru a se declara o chelie. M-am ocupat de aceste probleme şi am ajuns la concluzia că cea mai importantă calitate a limbajului natural – vagul – dă omului posibilitatea uluitoare de a descrie universuri complexe cu numai câteva zeci de mii de cuvinte. Mă refer mai ales la poeţi, pentru că oamenii de pe stradă folosesc mai puţine.”
(Constantin Virgil Negoiţă)