Vezi mai multeUmbrela roșie
Noiembrie pe sfârșite,
etajul cafenelei,
suspendat peste harnica și sterila
vânzoleală a străzii,
șoapte, fum de țigări clandestin, chicote…
Aburul se ridică languros din cești –
ai spune că un vulcan
ușor adormit își semnalează prezența
în miezul unei insule
privite dintre nori. Ploaie – măruntă, fără contenire,
miriade de ghimpi
zgândărind, să infiltreze
veninul subțire al unor tamburine
răutăcioase,
sub carapacea noastră
de singurătate.