Vezi mai multeEfecte
Pocnetul crengilor uscate in padure, sub picioare, fuga
ta, speriata de spectrul unui batran
yambitor, in tinuta de pompier, apoi lacrimile mincinoase
din copilarie si
descrierea moleculei de clorofila: ma
asculti? Nu ma pot tine dupa tine, imi scoti
sufletul... Uite aici alune, hai
sa vedem daca au miez, ca sunt crescute la umbra... „Un
atom de magneziu, legat de patru
atomi de azot”... Stai, nu mai speria ciorile: iti
amintesti ce spunea unchiul
Anghel? Ca, ani la rand, avand pusca de vanatoare, era
obligat sa impuste ciori, era plan,
douazeci de perechi pe an, trebuia sa te prezinti cu
ghearele lor: oare ce faceau comunistii
cu ele? Ce naiba, nu
mai fugi atata: tu, scaparatoare de lumina,
speriata de efectele
varstelor trecute ale omenirii...