Atentatele din septembrie 2001 impotriva World Trade Center si a Pentagonului au stupefiat intreaga lume, nu putini fiind cei care considera acea tragica data drept „ziua care a schimbat fata lumii” sau „sfarsitul vechii lumi”. Pe de alta parte, avem suficiente motive sa consideram – asemenea lui Ali Laïdi – ca „vechea lume” a disparut nu in 2001, ci in 1989, odata cu prabusirea Zidului Berlinului: planeta a intrat sub dominatia unei singure hiper-puteri, iar vechiul razboi-rece, de natura ideologica, s-a tranformat intr-un razboi economic, ascuns sub denumirea globalizare.
Efectele acestei invazii non-violente sunt devastatoare in statele cu societati traditionale. Astfel, pentru populatiile musulmane, religia a devenit singurul refugiu al identitatii lor amenintate, singurul sanctuar al suveranitatii lor individuale si colective. Insa, departe de a fi sursa furiei lor – asa cum o sustin multe voci din occident – religia este pentru musulmani doar vectorul, modul de exprimare a resentimentelor.
Confruntati cu spectrul unui „razboi fara sfarsit”, în care terorismul – arma celor slabi – va suscita un raspuns tot mai violent din partea celor puternici, Ali Laïdi pledeaza ca Occidentul sa constientizeze macar acum daunele colaterale cauzate de globalizare. Iar elitele arabe, la randul lor, sa rupa lacatul care inchide popoarele lor in cercul vicios al esecului si tesentimentelor.