„…O carte de citit și recitit, iar și iar, deopotrivă în amănunt și în ansamblu, dar totodată, și mai ales, în diferite momente ale vieții.
Montaigne e mereu prezent spre a ne aminti că, dincolo de módele care au îmbălsămat nenumărați filozofi de-a lungul secolelor, pe mulți chiar în timpul vieții, o filozofie care ne învață că «marea capodoperă a omului este să trăiască așa cum se cuvine» – sau, ca în ultimele rânduri ale genialei sale opere, că «este o desăvârșire absolută și aproape divină a ști să te bucuri cu adevărat de faptul că exiști» —, o asemenea filozofie va dăinui cât vor mai exista oameni care se întreabă ce e de făcut pentru ca, tocmai, să trăiască așa cum se cuvine… Răspunsul se află în Eseuri.“ — MICHEL ONFRAY
„Oricum ar fi, vreau să zic, și oricâte nerozii aș spune eu aici, n-am de gând să le ascund, așa cum n-aș ascunde un portret de-al meu, chel și cărunt, în care e zugrăvit nu un chip desăvârșit, ci chipul meu. Căci eu îmi înfățișez aici propriile simțăminte și gânduri, pe care le ofer drept ceea ce cred eu, nu drept ce-ar trebui crezut. Și n-am altă țintă decât să mă dezvălui pe mine însumi, care mâine poate că voi fi altfel, dacă o nouă experiență mă va fi schimbat.“ — MICHEL DE MONTAIGNE
Pe copertă: Licorna se odihnește în grădină, detaliu (din seria „Tapiseriile licornei“), 1495–1505, Metropolitan Museum, New York