Scrierile descoperite in Egipt, la Nag Hammadi, sunt texte inedite care ne ofera o imagine a multitudinii de interpretari pe care mintile oamenilor din primele secole crestine le-au exprimat in urma contactului revelatoriu cu miracolul invataturii lui Iisus Hristos. Aparent simple si usor de inteles de catre oricine, cuvintele din Evanghelii isi pastreaza si azi, dupa doua milenii, atat valoarea spirituala nepretuita, cat si taina adesea greu de deslusit.
Ceea ce numim astazi „crestinism” constituie numai o selectie a unei mici parti dintre aceste idei, anume a celor declarate in final „calea cea dreapta” de catre dogma Bisericii. Textele gnostice din lucrarea de fata au avut, pana foarte recent, un alt destin, acela al omisiunii si uitarii. Pe de alta parte, parcurgerea lor cu o privire obiectiva constituie un act de „arheologie spirituala”, fie si doar datorita implicatiilor sociale, istorice si culturale pe care ele le presupun.
Iisus a spus: ≪Un rasad de vita a fost sadit in afara Tatalui si, fiind fara vlaga, va fi smuls din radacini si nimicit ≫. (Evanghelia dupa Toma, 40)
Lumina si intunericul, viata si moartea, dreapta si stanga sunt surori bune. Ele sunt de nedespartit. Din aceasta pricina nici binele nu este bine, nici raul rau, nici viata viata, nici moartea moarte. Si de aceea fiecare va pieri in natura sa originara. Dar cele care sunt slavite dincolo de lume sunt nepieritoare si vesnice. (Evanghelia dupa Filip, 53)