In rama unei atente si sistematice analize istorico-ideologice aplicate antisemitismului francez, rus si american modern, autorul, profesor de istorie la Universitatea din California, intreprinde trei meticuloase si pasionante „studii de caz“ despre trei evrei celebri – Alfred Dreyfus, Mendel Beilis si Leo Frank – acuzati, pe nedrept, de crime abominabile inainte de primul razboi mondial: Dreyfus de tradare, Beilis de omor ritual, Frank de crima cu conotatii sexuale. Toti trei au fost gasiti nevinovati. Pornind de la aceste cazuri „reprezentative“ pentru mentalitatea acuzatorilor, cartea ofera o radiografie percutanta a antisemitismului.
In Introducerea volumului, autorul tine sa precizeze urmatoarele: „Doresc sa explic cit mai bine cu putinta de ce am procedat astfel si de ce consider contextul istoric ca fiind un element-cheie al abordarii [...]. Cel mai important motiv [...] se leaga de o problema pe care am descris-o [...] ca fiind natura echivoca a antisemitismului modern. Mai precis, cum pot fi explicate izbucnirile antisemite din epoca moderna. Sint ele eruptii imprevizibile si misterioase, sau fac parte dintr-un model usor de descifrat din trecut? Este posibil – cel putin retrospectiv – sa asistam la «coacerea» evenimentelor antisemite in acelasi mod in care asistam la «dospirea» unei revolutii sau a unui razboi? A fost Afacerea Dreyfus o «surpriza», ceva care a aparut neasteptat in istorie, sau «absolut logic», date fiind conditiile din Franta in anii 1890?“. La aceste intrebari isi propun sa raspunda paginile cartii de fata.