Fragment din carte:
Il vedeam apropiindu-se incet, cu pantalonii largi si manjiti de toate tipurile de sol romanesc si un tricou rupt in zona umarului drept. O mana o balanganea alene pe langa corp dar pe cealalta o tinea ascunsa, la spate. Nu stiu daca melodia care rula in casca mea dreapta a fost vinovata sau chiar scena parea desprinsa dintr-o carte de Stephen King; cert este ca inima mi s-a urcat in gat si un soi de morcov mi s-a instalat in zona posterioara. Mi-am strans genunchii la piept si l-am strans pe Vali de mana atat de tare, incat as putea garanta ca e pregatit pentru sala de nasteri.
Pe masura ce distanta dintre el si noi devenea mai mica, spaima mi se instala mai tare printre oase iar incheieturile mainilor incepeau sa semene cu ale lui Pinocchio. Ma gandeam deja la ce vor spune reporterii televiziunilor la stirile de la ora 5 si ma ingrozeam la ideea ca voi ramane fara bagaje, bani si mancare in mijlocul iernii, intr-un oras unde nu locuieste nicio cunostinta de-a mea.
Apoi, insa, mi-am adus aminte de scena din tren si mi-am spus: „bai, a reusit sa scape de betiv, scapa si de aurolac!” si am incercat sa imi temperez tremuratul balamalelor. Numai ca n-am apucat sa-mi potolesc pulsul prea mult, caci l-am vazut pe individ cum scoate mana de la spate si o indreapta spre noi. Direct, in secunda aia, mi s-au prezentat in fata ochilor toate armele posibile: de la cutit si pistol, la arc, sulita si chiar bata de pe vremea neanderthalilor.