Filosofia lui Dostoievski

Dostoievski descopera noi lumi. Aceste lumi se afla in stare de miscare clocotitoare. Prin intermediul lumilor si prin miscarea lor sint dezlegate destinele omenesti. Insa cei care se limiteaza la interesul pentru psihologie, la latura formala a artei, isi inchid singuri intrarea in aceste lumi si niciodata nu vor intelege ceea ce destainuie Dostoievski. Asadar, vreau sa intru in adincul adincurilor lumii de idei, sa inteleg modul de contemplare dostoievskian asupra lumi. Este o contemplare originala a lumii, o patrundere intuitiva in substanta interioara a ei. Este ceea ce i se dezvaluie creatorului privind lumea si viata, Dostoievski a avut revelatiile sale pe care vreau sa le inteleg. Conceptia dostoievskiana despre lume nu a fost un sistem abstract de idei, nu pot gasi asa ceva, ba chiar e indoielnic ca este posibil. Aceasta conceptie despre lume consta in intuitia geniala a destinului uman si universal. Este o intuitie artistica, dar nu numai, e de asemenea o intuitie ideatica, filosofica, de cunoastere - e o gnoza. Dostoievski a fost, intr-un sens oarecum abuziv, un gnostic. Creatia lui este cunoastere, o stiinta despre spirit. Conceptia lui Dostoievski despre lume este, mai intii de toate, dinamica, iar eu vreau sa-l surprind in acest dinamism. La Dostoievski punctul de vedere dinamic nu are nimic contradictoriu. El traduce in fapt principiul coincidentia opositorum. Adincindu-se in lectura lui Dostoievski, fiecare trebuie sa iasa innobilat de cunoastere. Aceasta cunoastere doresc sa o reconstitui in deplinatatea sa.