Vezi mai multeFlori de tei reprezintă un roman autobiografic împletit cu pasaje ficţionale. Cartea este adresată unei mari categorii de persoane: este scrisă pentru toţi copiii proveniţi din familii monoparentale, pentru adulţii ce s-au simţit vreodată în copilărie loviţi sufleteşte, pentru oamenii ambiţioşi, pentru cei cărora le plac poveştile de iubire sau pentru mamele ce îşi iubesc odraslele mai presus de orice.
Este povestea unei vieţi, dar mai ales un imbold pentru toţi, de a ne face viaţa să conteze. Este un exemplu al ridicării din cenuşă pentru a te servi drept stâlp pentru ceilalţi. Pentru că oricât de grea ar părea viaţa ta, din păcate a altora este probabil cu mult mai grea.
Bogdana, personajul principal, ar putea fi oricare dintre noi la un moment dat al vieţii noastre. Toţi cei care am fost neînţeleşi, abuzaţi sau marginalizaţi. Toţi cei care suntem ambiţioşi şi ne-am depăşit condiţia, toţi cei care am avut idealuri mai mari decât ne-a fost permis să visăm.
Scris fiind prin ochii unui copil, arată încercările prin care acesta trece până când îşi găseşte drumul şi identitatea. Este o poveste a durerii, a maturizării, a incertitudinilor. Cuvintele simple exprimă forţa prin care lumea este văzută de cei mici şi felul în care aceasta le modelează existenţa.
Pentru că a pornit ca parte din paginile vieţii mele, nu voi relata care dintre fapte îmi aparţin din poveste, pentru a-mi păstra intimitatea. Bogdana şi trăirile ei sunt distincte faţă de mine: noi două suntem două picături de ploaie ce se preling pe un geam: am pornit la drum împreună, am ocolit obstacole asemănător până când, la un moment dat, fiecare a luat-o pe calea sa.
Am scris această carte ca o terapie pentru sufletul meu şi mai ales pentru fetiţele mele, centrul Universului meu, pentru ca acestea să îmi cunoască trecutul şi am realizat că povestea Bogdanei poate inspira şi alţi oameni şi, dacă o va face şi va ajunge măcar la inima unei singure persoane, înseamnă că am reuşit.
Bogdana, personajul principal, este o fetiţă mică pentru care viaţa a avut un şir lung de încercări: încă de la naştere a fost respinsă de tată şi a trăit mereu cu indiferenţa mamei. Mai târziu, drumul său a fost împărţit între lungile aşteptări ale figurii paterne care nu a venit niciodată şi violenţa fizică şi sufletească la care era supusă de noul iubit al mamei sale.
Totul culminează cu ziua în care acest iubit o sechestrează pe mama sa, ameninţând-o cu arma din dotare. În clipa aceea ea înţelege singurătatea în care este aruncată. Bogdana este salvată de iubire şi prin iubire se vindecă, prin naşterea propriului copil. Din dragostea faţă de fetiţa ei, personajul principal reuşeşte să îşi depăşească limitele şi să spargă blestemul unor întregi generaţii de femei singure şi nefericite care i-au precedat sau însoţit existenţa. (Autoarea)