Apărător al libertăţii fiinţei umane, Bernanos îndreaptă acest violent eseu polemic şi vizionar împotriva societăţii industrializate, considerând că nici civilizaţia franceză, nici cea a bătrânului continent nu sunt compatibile cu modul de raportare la tehnică al noii Civilizaţii a Maşinilor sau cu filozofia liberală anglo-saxonă care, încurajând materialismul, progresismul şi primatul cantităţii asupra calităţii, a dezvoltat o nouă antropologie bazată pe egoism şi profit. Această concepţie despre om, ca simplă rotiţă într-un angrenaj politico-economic imanent, consacră tehnica, iar pe măsură ce devalorizează spiritul fiinţei umane şi îi limitează posibilităţile de a acţiona după liberul arbitru, îi perturbă modul de gândire, conspiră împotriva vieţii ei interioare şi o transformă într-o creatură supusă şi iresponsabilă.
Apel către imbecili şi totodată un apel extrem de actual la construcţia unei societăţi în care fiinţa umană să-şi recâştige demnitatea, Franţa împotriva roboţilor este o apologie a libertăţii, o mănuşă aruncată, pe de o parte, idolatrilor tehnicii, ai profitului şi ai forţei și, pe de alta, celor care refuză să înţeleagă că „o lume cucerită de Tehnică îşi pierde libertatea”. Scurtul eseu, controversat la timpul său, cu mai bine de 70 de ani în urmă, dar și astăzi, este o provocare plină de curaj, lansată de un profet umanist viciilor de funcţionare ale unei civilizaţii viitoare, chiar acum în plină desfăşurare.
„La jumătate de secol după Bernanos, putem depune mărturie că a spus adevărul, ba chiar putem merge mai departe decât el: dușmanul cel mai implacabil și cel mai distructiv al vieții spiritului este capitalismul industrial. … Dar adevărul este că Franța împotriva roboților ar trebui să fie mai bine înțeleasă în zorii secolului XXI decât la mijlocul secolului XX și că Bernanos este într-adevăr cel mai mare profet al ecologiei spirituale.”