„Încep apoi, dintr-odată, să tușesc violent și simt o durere cumplită în piept, ca şi cum niște gheare nevăzute și ascuțite ar încerca să-mi sfâșie plămânii.
Trebuie să fie demonii, vechii mei prieteni, care, treziți şi întărâtaţi de mirosul proaspăt al cuvintelor, îmi râcâie iar sufletul cu unghiile lor jegoase.”
O carte foarte buna, merita citita. M-a prins asa de tare ca am citit ore in continuu.
Seraphina își amintește tot, inclusiv cum era în pântecele mamei sale. Asta pentru că Seraphina este pe jumătate dragon, iar mama acesteia a sacrificat totul pentru ea. Trebuie să ascundă ceea ce este pentru că oamenii și dragonii nu sunt exact în cele mai bune relaţii. Primul lucru care m-a atras a fost acest aspect al dragonilor capabili de a lua formă umană, dar și faptul că nu sunt aceste creaturi care fascinează omenirea, din contra. De decenii dragoni au fost condiţionaţi de tratat, au putut locui printre oameni, dar nu s-au putut bucura de încrederea lor. Seraphina este atrasă în mijlocul unui complot după ce un membru al familiei regale este ucis într-o manieră draconică, iar relaţiile dintre oameni și dragoni devin și mai greu de menţinut. Ador cărţile cu dragoni, iar aceasta chiar mi-a oferit tot ce mi-am dorit de la o poveste în care dragonii pot lua formă umană. Este un roman activ, cu probleme politice și filosofice. Rachel Hartman explorează natura dragonilor, al sufletului uman și draconic, dar și religia în spatele ţinutului Goredd. Nu pot decât să admir lumea creată de aceasta.
