– Vino mai aproape! imi zise el. Printr-un fel de fereastra in zid am zarit interiorul unei incaperi, un fel de acvariu urias, in care misunau – nu-mi venea sa-mi cred ochilor – furnici de marimea unor caini. Vazandu-ma asa tulburat, profesorul rase iar si mai enervant.
– Sa trecem dincolo, zise el, facandu-mi usor vant printr-o usa si m-am trezit pe un tobogan, alunecand in intuneric pe o panta foarte inclinata. Ametisem, eram complet dezorientat si nu stiu exact cum s-au petrecut faptele, cert este ca in cateva minute ma aflam pe spatele unei furnici din acelea imense, ca un calaret pe un cal naravas. Eram pe un tapsan inverzit, destul de plat, dar aflat la mare altitudine. Insecta de sub mine a inceput sa se miste si am inteles in acel moment ce simt concurentii la intrecerile de rodeo; aveam la mine o toporisca din acele folosite de alpinisti si am utilizat-o pentru a face o spartura, in chitina groasa a insectei, in care sa-mi pot fixa mainile; furnica paru sa nu simta nimic, asa cum ai face o injectie in spinarea unui elefant. Ma tineam bine, cu ambele maini de acea fanta, si am constatat ca insecta o luase in sus pe munte, pana pe crestele cele mai inalte; peretele era aproape vertical si nu exista vehicul inventat de om care sa poata sa efectueze o asemenea escaladare; mi-era frica sa ma uit in jos, doar o singura clipa mi-a scapat privirea si m-am simtit ca si cum m-as fi aflat pe aripa unui avion care zbura aproape de varful stancos al muntelui. Ioan Suciu
Ioan Suciu (n. 1948, in Sibiu) a absolvit Academia de Studii Economice, in 1971. A debutat cu volumul de povestiri Vanatoare de roboti (1982). Au urmat: Trei sute de trepte, roman (2011), Candelabrul galben, povestiri (2012), Omul de fier, povestiri (2014), Institutia, roman, (2015), Femeia de portelan (2016), Momaia, nuvele (2017), Naucul, roman (2018), Omul de sticla, povestiri (2019).