Gauri albe
5.0 / 10 (4 voturi)
NaN
Limba:
Romana
Data publicarii:
2024
Editura:
Tip coperta:
Paperback
Nr. pagini:
136
Traducatori:
ISBN:
9789735082512
Dimensiuni: l: 13cm | H: 20cm

2900
Livrare în 24h! (a doua zi) În stoc
Livrare astăzi cu bicicleta.
Livrare în 24h! (a doua zi)

Preț valabil exclusiv online!
Împachetare cadou gratuită!
Transport gratuit peste 150 de lei.
Retur gratuit în 14 zile.
Ai întrebări? Contactează-ne!
Descriere
Nu-i nevoie să ai un doctorat în astrofizică sau să fii expert în Albert Einstein pentru a savura cartea lui Rovelli Găuri albe – ea vorbește despre imaginație și explorare la fel de mult ca despre fizică. Carlo Rovelli își ajută cititorii să descopere cât de importantă e imaginația pentru ca atât artiștii, cât și oamenii de știință să privească altfel universul.Associated Press


Până relativ recent destui oameni de știință credeau că găurile negre, obiecte care înghit tot ce se află în vecinătatea lor, sunt pure ficțiuni ale teoreticienilor, permise de ecuațiile gravitației lui Einstein. Azi, găurile negre au depășit domeniul SF, fizicienii nu se mai îndoiesc că ele există, și a fost chiar fotografiat efectul lor asupra corpurilor cosmice.

Aceleași ecuații ale lui Einstein permit însă și existența găurilor albe, obiecte din care ies materie și radiație, în loc să intre, inversul găurilor negre. Găurile albe, deocamdată ipotetice, sunt pariul susținut de Carlo Rovelli și explicat cu farmecul unui narator pasionat, ca în toate cărțile sale, pentru a ajunge la o perspectivă fascinantă asupra timpului și universului.


Arta nu se află în obiectul artistic, și cu atât mai puțin în vreo misterioasă lume spirituală, ci în complexitatea creierului nostru, în caleidoscopica rețea a relațiilor analogice cu care reacționează neuronii noștri la obiectul respectiv, țesând ceea ce noi numim semnificație. Suntem mișcați pentru că acest proces ne scoate un pic din somnambulismul nostru obișnuit și ne redă bucuria de a vedea ceva nou în lume. E aceeași bucurie pe care ne-o dă știința.CARLO ROVELLI

Recenzii și comentarii

Nota 4

de Alexandru Manole | 06/09/2016 15:44

Dublă expunere a fost gândită ca o combinație între un volum de proză scurtă și un album de pictură. Ideea este de a crea punți de legătură între breasla artiștilor și breasla scriitoricească, și de a dovedi publicului ce lucruri faine se pot face atunci când cele două lumi comunică. Însă chiar dacă ni se spune despre carte că ar fi rezultatul unui dialog, de fapt nu este întru-totul adevărat. Artiștii au furnizat imaginile, scriitorii le-au văzut și au scris texte inspirate de ele, dar doar atât. Artiștii nu au dus munca scriitorilor mai departe, deci cercul nu s-a închis. Asta nu se cheamă dialog, ci emisie-recepție. Dar în orice caz, problema nu este deloc asta. Partea cu adevărat proastă este că atât textele cât și imaginile lasă de dorit, și rămânem cu impresia că cele două scene culturale care fac subiectul cărții sunt terne și anchilozate. Și bineînțeles că nu este posibil ca fiecare povestire sau imagine să-ți fie pe plac, dar atunci când nu-ți place mai niciuna înseamnă că ai dat banii degeaba și cartea nu merită, nu-i așa? Singura contribuție reușită este cea a lui Mitoș Micleușanu. Povestirea lui are tot ce-i trebuie, este inventivă, super amuzantă, memorabilă. Paraschivescu și Nora Iuga reușesc să iasă în evidență, dar în sens negativ, prin faptul că displac în alt fel decât o fac ceilalți. Paraschivescu este genul de scriitor care, atunci când dă peste un comportament sau un gen de persoană care nu-i sunt familiare, tot ce știe să facă e să mustăcească. Nu caută să înțeleagă, și, ca urmare, nici să se înțeleagă. Îi lipsește simțul antropologic. Iar Nora Iuga, ei bine, dânsa este vizibil din altă generație, una mai bună decât a noastră, ce pune mare preț pe rafinament ideatic și pe milieuri. Ceilalți, toți o apă și-un pământ. Un Romanian New Wave plicticos și (a)fumat, ce funcționează pe bază de trăiri puternice și variate, dar obligatoriu amuțite și nostalgice. În ceea ce-i privește pe artiști, aș spune că treaba nu prea merge. Tara von Neudorf, de exemplu, are o lucrare complexă și originală, nu bulbuci metafizici (Grigorescu) sau fresce antisociale (Gorzo). Și cu toate acestea, în comparație cu povestirea lui Micleușanu, imaginea nu reușește să capteze și să fascineze. Textul ne vorbește, pe când imaginea tace. Dar, ei bine, eu nu fac parte din publicul-țintă al acestei cărți. Arta, se știe, se înțelege cumpărând-o.

Adaugă o recenzie
Trebuie să te autentifici pentru a adăuga comentarii/recenzii.