Vezi mai multe... Simon le ceda canapeaua, apoi trecu prin uşile glisante şi păşi in sufrageria golita. Din bucătăria de alături, îl auzea pe Emest fluierând câteva note pe care Simon le recunoscu ca fiind parte dintr-o uvertură de Rossini.
Caroline detesta orice fel de muzica clasică, astfel că îndura în cazne festivalul de la Glyndeboume şi asta doar din snobism, nemaipunând la socoteală pretextul de a se afişa cu o rochie de seară nouâ
Bucătăria era încăperea preferata a lui Simon, în parte, recunoştea şi el acum, fiindcă fosta lui soţie obişnuia să calce extrem de rar pe aici. El şi Emest o echipaseră la standarde profesioniste, mobilier Le Comu, tigăi din cea mai dură fontă şi oale de cupru, cuţite şi satâre, tocătoare din esenţe de lemn exotic, o placă de marmura pentru aluaturi, douâ frigidere mamut cu uşi din oţel inoxidabil şi o cameră rece aflată la capătul depărtat al încăperii.
Iar în mijloc, pe masa din lemn de tec, Emest adunase acum o colecţie veritabila de sticle şi carafe ce proveneau din barul din camera de zi. încetă să fluiere în clipa în care îl zări pe Simon.
- A sunat Liz, îl informă el. La şase ai o întâlnire a Comitetului executiv, iar analistul financiar de la Goodmans vrea să îl suni să discutaţi previziunile pentru ultimul trimestru.
Ernest aruncă o privire pe carneţelul de lângă telefon. Şi cei de la agenţia imobiliara vor să ştie daca pot arata casa cuiva chiar mâine. Unui muzician, mi-au zis ei - ce-o mai însemna şi asta în ziua de azi.
- Probabil toboşarul vreunei trupe de rock.
- Ştiu, dragul meu. întru totul nepotrivit, dar ce putem face? Ei sunt cei cu bani.