Acest volum îl caracterizează extrem de bine pe autor, căci el scrie cu discreție, cu parcimonie, cu umor, cu o neobosită atenție la detalii expresive, cu empatie și curiozitate despre oameni cu care s‑a inter­sectat în viață. Fie că e vorba de scriitori, de oameni de teatru, de film, de artiști, de foști deți­nuți politici, de istorici, de vedete universitare, de personaje colective (tipografii) sau de instituții (Radio Iași), personajele acestei cărți au relief și con­figurează o imagine intere­santă, fie ea și fru­gală (…)
Numai pentru ageamii ușurința „peanei” sale vine din talent. În fapt, atât piesa „Reduta și șoarecii” – un splendid exemplu de cum se putea scrie serios și bine chiar pe o comandă socială (centenarul Războiului de Independență) – cât și romanul documentar „Căminarul” (favoritul meu!), spre exemplu, arată acribie istorică și multe ore petrecute în biblioteci și arhive înainte de a se apu­ca de scris.
Florin CÂNTEC