Vezi mai multePovestea măririi și decăderii unei familii
Uitate sunt vremurile când Paolo și Ignazio Florio munceau din greu pentru a scăpa de lipsuri și a-și dezvolta afacerile. Acum au palate, bogății nemăsurate și putere, iar întregul Palermo îi admiră.
Așa că noul conducător al Casei Florio decide că a sosit vremea să își extindă imperiul dincolo de hotarele Siciliei. El își îndreaptă atenția spre Roma și spre curțile monarhilor europeni, căci vrea ca, într-o bună zi, să pună stăpânire pe insulele Egadi și să dețină principala flotă comercială din Marea Mediterană. Toate planurile îi sunt încununate de succes, dar trebuie să plătească un preț cumplit: să renunțe la femeia iubită. Fiul și moștenitorul său, Ignazziddu, încearcă să se ridice la înălțimea înaintașilor, deși îi lipsesc priceperea și cumpătarea de care au dat dovadă tatăl și bunicul său.
Două femei remarcabile împlinesc povestea acestei familii: Giovanna, soția lui Ignazio, o femeie puternică și hotărâtă, și Franca, soția lui Ignazziddu, o femeie de o frumusețe uimitoare, dar căreia soarta îi rezervă lovituri dintre cele mai crude.
„Un adevărat fenomen literar național!“
Il Venerdì di Repubblica
„Ambiții nemăsurate, splendoare și regrete... În fundal, Palermo, un oraș al cărui destin pare să se fi împletit cu acela al familiei Florio. Povestea teribilă și captivantă îi va fermeca pe cititori.“
Corriere della Sera Sette
„Este 21 septembrie 1868 dimineața, iar notarul Giuseppe Quattrocchi se pregătește să dea citire ultimelor dorințe ale lui Vincenzo Florio, negustor. [...] Ignazio ascultă cu o mină impasibilă. [...] Desigur, știa dintotdeauna că rețeaua de afaceri a familiei era foarte extinsă, însă pare că abia acum realizează cu adevărat cât de complexă și de bine articulată este. Până cu puține zile în urmă, el se ocupa doar de câteva dintre aceste afaceri, în special de casa de vinuri de la Marsala. [...] Acum, în schimb, iată-l aici, cu un munte de hârtii înălțându-se drept în fața sa – bani, contracte și angajamente de afaceri. Iar lui îi este dat să-l urce, acest munte, să ajungă în vârf, însă tot nu va fi de ajuns: va trebui să-l îmblânzească, să-l supună propriei voințe. Familia Florio trebuie întotdeauna să țintească mai departe, mai sus. Asemenea bunicului Paolo și unchiului Ignazio, care au lăsat Bagnara în urmă și au debarcat la Palermo. Asemenea tatălui său, care a ridicat de la zero ferma viticolă de la Marsala, care a preluat cherhanalele de ton de la Favignana și care s-a încăpățânat – împotriva prezicerilor tuturor – să pună pe picioare turnătoria Oretea, care, iată, acum dă de lucru câtorva zeci de oameni, hrănindu-le familiile. Iar acum – toată lumea știa dintotdeauna acest lucru – era rândul lui să continue pe acest drum. El este singurul moștenitor de parte bărbătească al Casei – cel menit să ducă mai departe bunul renume al familiei, consolidându-i puterea și bogăția.“