Ce ar fi o lume fara zambete? Chiar daca se dovedesc de multe ori amare, chiar daca sunt ironice, raman un fel de oglinda. A unei descoperiri, a unui loc nou, a unui om nou, a unei culturi diferite sau pur si simplu a unui gand fugar. Colectia de povestiri scrise de Lluis Alemany Giner traverseaza mai multe epoci si locuri, de la Germania lui Martin Heidegger, la Romania comunista si de la Grecia lui Socrate la Franta, ei bine da, la Franta lui Cioran. Ea permite cititorului sa dea o fuga pana in haotica Marsilie, sa simta cafeaua aburinda din localurile pariziene, sa cunoasca hazul vietii soldatesti spaniole sau bucuria unui zbor imaginar. Prin fiecare povestire cunoastem un personaj ce alege sa se dezvaluie rapid, printr-o trasatura de condei. Eroi cinici, dar si victime ale sistemului, voci indignate dar si fiinte care se lasa purtate de voia sortii. Sunt situatii in care ne putem regasi dar si povesti care cu greu se pot transpune in viata reala insa pot bantui imaginarul fiecaruia dintre noi. Despre divinitate, iubire neimpartasita, despre frumusete dar si pierzanie, despre ura si tiranie, despre orgoliu si starea de gratie, despre tot ce ne compune si descompune, in urmatoarele pagini.
Fragment din carte: