Iceberg

Deschizand aceasta carte, cititorul este socat, ca de fiecare data, de mecanica diabolica a naratiunii lui Serge Brussolo. Romanul e plin de peripetii si capcane proprii genului thriller, dar nu e vorba doar de un thriller, ci si de o incursiune in psihicul uman. Autorul urmareste evolutia personajelor care ajung pe nesimtite la limita nebuniei, intr-un spatiu de refugiu, un spatiu de aparare contra realitatii.
La inceput, personajele se afla intr-o situatie greu suportabila si fara speranta. Se straduiesc sa faca ceva si reusesc sa scape de situatia atroce initiala, dupa ce trec prin nenumarate incercari. Spre sfarsitul cartii, se profileaza o situatie diferita, dar la fel de greu de suportat si tot fara speranta. Aceasta conceptie ciclica de situatii este mai vizibila ca niciodata in Iceberg. Serge Brussolo a reusit sa urzeasca cu mare abilitate un roman in care analiza psihologica a personajelor se ia la intrecere cu suspansul. Intamplarile neasteptate se succed cu repeziciune, fara niciun moment de ragaz, cititorul ramanand cu respiratia taiata de admiratie, ici si colo, in fata unei imagini de-a dreptul splendide, aproape fantastice, precum cea a aisbergurilor tabulare care se topesc molcom in contact cu apele calde ale oceanului. Nimic mai greu pentru cititor decat sa lase cartea din mana inainte de ultima pagina!