Limpede şi deplin structurată, lectura sa critică păstrează în subtext o fervoare a participării, un entuziasm care, dacă nu tulbură geometria ideii, îi transmite în schimb necesara vitalitate.
Ion Pop
Identificările se transformă în „reabilitări” şi în „revizuiri”, întâlnind o fertilă tradiţie a criticii autohtone. Tonul devine uşor confesiv, talentul portretistic e colorat de o morală luminoasă ce estompează asperităţile biografice. Figurile se reţin prin profilul lor nobil şi generos.
Mircea Zaciu
