„În fond, diferenţa cea mai importantă dintre gânditorii de dreapta şi cei de stânga (cu toate dezavantajele pe care le implică împărţirea gânditorilor politici în două categorii schematice) este aceea că primii se întemeiază pe natura umană, iar cei din urmă pe realitatea socială. Privită de departe, diferenţa rămâne nerezolvată până la sfârşitul lumii, pentru că nimeni niciodată nu va putea dovedi că natura umană determină calitatea relaţiilor sociale (aşa cum cred gânditorii de dreapta) ori că relaţiile sociale determină natura umană (aşa cum cred gânditorii de stânga). Aristotel a fost foarte echilibrat când a spus că omul e o fiinţă socială – nu a făcut decât să precizeze că, pentru oameni, legăturile cu ceilalţi sunt esenţiale. Sensul unei posibile relaţii de determinare între natura umană şi realitatea socială, însă, nu l-a precizat. Alţii au asumat, curajos, o linie ori alta. De la Rousseau la Marx, mulţi au spus că omul e determinat de social. Pe celălalt versant, de la Toma d’Aquino la Kant, la fel de mulţi au spus invers. Unii, puţini, au fost prudenţi şi n-au spus nimic în această privinţă – ca Aristotel. Asta nu înseamnă că nu au scris şi ei despre politică, despre guvernare, despre relaţiile sociale în general.“ - SEVER VOINESCU
„Imaginaţia morală este cea care ne oferă baza demnităţii umane şi ne învaţă că suntem mai mult decât nişte maimuţe goale. Aşa cum sugera Burke în 1790, educaţia şi literatura îşi pierd sensul dacă sunt lipsite de imaginaţie morală. Şi, aşa cum tot el a lăsat să se înţeleagă, spiritul religiei susţine dintotdeauna imaginaţia morală, dar şi un întreg set de maniere. În lipsa unei astfel de imaginaţii, pentru a cita din nou din Burke, ne pomenim alungaţi «din această lume a raţiunii, a ordinii, a păcii, a virtuţii şi a penitenţei rodnice, în lumea antagonică a nebuniei, a viciilor, a confuziei şi a regretelor permanente».“ - RUSSELL KIRK