Vezi mai multeSwann (engl. Swan, cu un singur "n" - lebada, emblema heraldica, alchimica si wagneriana) traverseaza dezinvolt vamile care separa si unesc "lumea" lui burgheza de cea a aristocratiei, aprig râvnita din perspective diverse, dar convergente, de snobul, de diletantul si de estetul pe care îi întrupeaza. Incapabil sa se înalte pâna la "echilibrul spiritual" al aspectelor frumusetii naturale si estetice pe care o contempla, el se pierde cu voluptate în confuzia tragica dintre arta vietii si viata artei.
Marcel Proust, unul dintre cei mai mari scriitori francezi ai secolului XX, este, asemenea multor creatori, autorul unei singure opere: In cautarea timpului pierdut . O opera totala, unica, inimitabila. Critica româneasca a fost la fel de entuziasta ca si cea europeana, subliniind valoarea estetica si configuratia cu totul particulara a marelui roman. În analiza lui Ovid S. Crohmalniceanu, cartea reproduce însasi alcatuirea complicata a universului, armonia si distorsiunile sale, dilatarea permanenta pe care el o sufera în timp. Sensibilitatea lui Proust la aceasta multitudine naucitoare de aspecte ale vietii este enorma, romancierul mostenind prin dubla sa origine o curiozitate si o neliniste pe care le-a aliat în mod exceptional cu un gust pentru claritate si ordine, pentru constructia solida arhitecturala..(Cornel Mihai Ionescu)
„Primul roman din În căutarea timpului pierdut are o autonomie prin care se revelează, în deplinătatea lor, o structură şi o viziune originale care au «revoluţionat» proza secolului nostru. Inclus şi articulat puternic în ansamblul În căutarea timpului pierdut - definit de Proust însuşi ca fiind analog unei simfonii sau unui edificiu arhitectonic -, Swann nu are nevoie de o «continuare». Bucuria unei cunoaşteri totale îi este dată cititorului care ajunge la ultimul cuvânt al cărţii." Irina Mavrodin
„Dacă se-ntinde, pe atâtea zeci de pagini, cu analiza unui gest, a unei amintiri, a unui detaliu, Proust o face pentru a fi cât mai exact. O face cu minuţia (sublimă) a cuiva care ar încerca să urmărească drumul ultimului vălătuc de fum prin aer... În căutarea timpului pierdut încearcă (şi reuşeşte) să surprindă conturul acestui fum prin aer. Nimeni nu a dat atâta consistenţă nemuritoare unui lucru atât de impalpabil precum memoria.
Vă voi spune că merită cu prisosinţă să vă «pierdeţi timpul» cu Timpul pierdut. Viaţa este prea scurtă pentru a nu-l citi pe Proust." Alex. Leo Şerban