In slujba vietii eterne

Ce se va petrece în rai cu tatăl iubitor, ai cărui copii au fost încredinţaţi pe mâna Satanei? Ce extaz o poate aştepta pe soţia credincioasă şi devotată, al cărei soţ arde în focul atotmistuitor al iadului? Credeţi oare că Autoritatea Divină, în veşnicie desăvârşiră şi infinită, se vede astfel limitată şi nevoită să împiedice manifestarea ajutorului reciproc dincolo de dimensiunea fizică, ajutor pe care chiar şi stăpânitorii acestei lumi, oricât de slabi şi de imperfecţi ar fi ei, îl încurajează totuşi şi îl susţin? Ar fi oare corect ca acelora care trec de poarta cea fără de întoarcere a mormântului, spre a păşi astfel către o nouă viaţă, superioară. să le fie anulat potenţialul evolutiv, când în lumea fizică, unde oamenii sunt supuşi atâtor şi atâtor limitări, fiecare fiinţă şi fiecare formă de viaţă îşi are calea sa proprie de evoluţie? Cum se poate ca ideea de "muncă" să fie necunoscută în rai, când natura îi conferă o anumită menire fiecărei creaturi de pe planetă. de la cea mai de jos formă de viaţă până la fiinţa umană?

În realitate nimeni nu moare vreodată. Peste tot, căutarea desăvârşirii continuă.
Viaţa se reînnoieşte mereu; ea îi purifică şi îi ajută să evolueze pe toţi cei aflaţi în slujba sa, conducându-i triumfători către luminoasa Uniune Supremă cu Divinul.