Phil Bosmans, flămândul mare iubitor de oameni, păstor sufletesc, pionier al activităţii sociale şi scriitor, este pentru nenumăraţi oameni din lumea întreagă cel care le-a redat bucuria de a trăi, curajul, înţelepciunea vieţii.
Cărţile sale, profund ancorate în viaţa oamenilor şi a sa proprie, au fost traduse în 20 de limbi şi răspândite în milioane de exemplare. Deşi ele au devenit bestselle-un, Phil Bosmans a rămas un om simplu, plin de umor şi cu o privire atentă la nevoile oamenilor. Eu nu sunt un teoritician, Universitatea la care am învăţat eu este omul viu". în spatele fiecărui rând scris de el stau oamenii vii, experienţe cu neputinţa şi disperarea lor, cu dorul lor de fericire şi ocrotire, stă viaţa lui Phil Bosmans.
S-a născut la 1 iulie 1922 într-un sat din estul Belgiei ca fiu al unor ţărani săraci. A urmat şcoala la călugării Montfortam, intrând el însuşi în acest Ordin în 1941 şi fiind hirotonit preot în 1948. Marcat de idealurile preoţilor muncitori, a desfăşurat o activitate epuizantă în cadrul unor misiuni populare. S-a îmbolnăvit grav şi a stat doi ani ţintuit la pat fiind declarat de medici caz irecuperabil. Dar, în mod inexplicabil, s-a însănătoşit. în 1959 a început, la Antwerpen, să se ocupe de "Uniunea fără nume", care avea să devină misiunea şi opera vieţii sale. Este o mişcare ce militează pentru mai multă inimă în lumea modernă, adesea rece, pustiită şi nedemnă de om. Phil Bosmans răspândeşte neobosit mesajul inimii şi al iubirii. Cuvintelor li se adaugă faptele, ajutorul acordat oamenilor aflaţi în suferinţă. în Belgia, din "Uniunea fără nume", fac parte peste 300.000 de oameni. Mişcarea s-a răspândit şi în alte ţări, mai ales în Spania şi America Latină, în Germania şi, din 1997, şi în Croaţia. De câţiva ani, el a predat responsabilitatea pentru "Uniunea fără nume" altor mâini, mai tinere.
în urma unui atac de apoplexie, Phil Bosmans este de trei ani paralizat pe partea dreaptă, dar nu s-a resemnat. A învăţat să scrie cu stânga şi, după puteri, continuă să activeze neobosit pentru "mesajul inimii", pentru întâlnirea cu oamenii, pentru răspândirea speranţei şi a iubirii.
"Nu trebuie să ne fie frică de noapte, căci în noaptea întunecată vedem, uneori printre lacrimi, cele mai frumoase stele."
Ulrich Schiitz