Inamici publici

Revelatia editoriala a toamnei 2008 in Franta
Meciul de ping‑pong intelectual al secolului: lovituri razante, lovituri taiate, lovituri perfide, retrageri strate­gice, reverente reciproce in fata fiecarei lovituri izbu­tite. Un dialog cu ritm aprins, enervant, contrariant, obraznic pe alocuri, pe care nu ai cum sa nu‑l urma­resti cu sufletul la gura, de la prima la ultima pagina. Pariul jocului? Mai mult decit o reglare de conturi cu detractorii trecuti, prezenti si viitori ai filosofului BHL si prozatorului MH, incercarea de a contraria asteptarile „haitei” si de a o zadari in continuare. Placerea certa a celor, de‑acum, doi aliati de a‑si schimba statutul de victime publice in acela de ina­mici publici. Dar si, dincolo de asta, o suita de digre­siuni sclipitoare, de reflexii si de provocari privind iudaismul, conditia intelectualului angajat, compe­titia spirituala intre Atena si Ierusalim, intre filosofia greaca si Biblie.
„Totul, asa cum se spune, ne desparte – cu exceptia unui singur punct, fundamental: sintem, si unul, si altul, doi indivizi destul de demni de dispret.” (Michel Houellebecq)

„Cuvintele sint cele care declanseaza conceptele, iar nu conceptele cele care pun in miscare cuvintele! Ideea potrivita razbate prin spartura, prin ochiul de senin, prin dira de lumina pe care a creat-o lucrul cuvintelor..” (Bernard-Henri Levy)

„Anumitor persoane poate li s-a intimplat sa faca dragoste intr-o stare de deplina luciditate; nu le invidiez. Mie, intr-o stare de deplina luciditate, nu mi s-a intimplat decit sa-mi fac socotelile; sau valiza.” (Michel Houellebecq)