E mult de atunci. Uneori mi se pare că Dumnezeu încă mai ciopleşte chipul zilelor care s-au dus şi din care păstrez în minte, deopotrivă, bucurie şi suferinţă. Publicasem două sau trei volume de povestiri şi ardea carnea pe mine de a intra în rândul romancierilor. (Anton Pavlovici Cehov n-a suferit de boala asta şi totuşi va fi prezent în veacul veacurilor pe noptiera cititorilor. La fel ca şi I.L. Caragiale.) Materia încorporată în roman se afla la loc sigur, în inima şi sufletul meu, primită gratis de la viaţă, din amintirile părinţilor şi ale bătrânilor satului meu, iar eroul principal, Che Andrei, om vesel, îndatoritor, călare pe spinarea durerii, locuia gard în gard cu noi (a murit la vreo zece ani după apariţia romanului meu, pe care l-a purtat multă vreme în buzunar)...
Fănuș NEAGU,
Cum am scris Îngerul a strigat