Inspira adanc! Expira!

„Într-o dimineață mohorâtă de noiembrie, Monica, fetița mea, care pe atunci avea patru ani, a desenat chipul unui om supărat, conturându-l însă din creion doar pe jumătate. Am întrebat-o atunci de ce i-a desenat fața așa. Mi-a răspuns senin: «,Pentru că pe acolo, unde nu e nimic, intră gândurile lui rele și triste...» Așa s-a născut Inspiră adânc! Expiră!, din desenul unui copil minunat. Câțiva ani mai târziu, în luna decembrie, când am scris cartea, cel care mi-a alimentat în permanență energia, fiind susținătorul meu necondiționat, a fost David, băiatul meu. Lor, acestor copii magici, le este dedicată cartea mea.” (Ciprian Albu)