Intamplari in irealitatea imediata

„Începutul Întâmplărilor... este cel mai proustian din întregul nostru roman. [...] Căutarea timpului pierdut este, de altfel, una din temele Întâmplărilor..., laolaltă cu criza de identitate consumată între pereții de plută ai camerei în care protagonistul, mai bolnav decât Proust, își petrece mare parte din viață. E curios că nu s-a remarcat faptul că Întâmplările... sunt Amintirile din copilărie mutate în secolul următor și rescrise într-o cheie care nu mai este aceea general-umană și realistă de la Creangă [...], ci una strict individuală, atipică și schizoidă, amestecând realul cu visul și imaginația.” NICOLAE MANOLESCU