Intemeierea metafizicii moravurilor. Critica ratiunii practice

Kant a incheiat Critica ratiunii practice cu o concluzie ce sintetizeaza nu numai problematica practica de fata, dar si problematica celor doua opere practice prezentate in volumul de fata si chiar a intregii sale opere: „Doua lucruri umplu sufletul cu admiratie mereu noua si crescanda si cu veneratie, cu cat mai des si mai perseverent se ocupa reflectia de ele: cerul instelat deasupra mea si legea morala in mine“. Acest dicton ne ofera atat posibilitatea interpretarii sale ca unificator al celor doua domenii ale investigatiei umane, respectiv al naturii si al moralitatii, dar mai ales ca datator de seama in totalitate asupra domeniului moralei. (Rodica CROITORU)