Interventia

„Romanul de debut al lui Dinu Guţu se mişcă între două lumi – harnicii scriitori de proiecte ONG-iste şi ultraşii. În ambele zone, Guţu face treabă bună – disecă umanitatea forfotitoare a suporterilor dinamovişti, cu adversităţile, combinaţiile şi petrecerile pe care le fac cînd sînt în deplasări, şi dă la iveală strategiile cinice din industria atît de profitabilă a oamenilor frumoşi din ONG-uri: avem dimensiune romă în proiect? Cum să nu! Sînt incluse femeile? Nu se pune problema. Avem dimensiune LGBT? Aveeem. Realismul e pop, fără bovarisme dostoievskiene, dar cu atît mai eficient. Dacă în descrierea burgheziei civice se simte o oarecare ostentaţie demonstrativă, în survolul «ultimilor oameni» din galerii Guţu se lasă furat de poveste şi dă măsura talentului de scriitor – personajele au culoare, sînt conturate în tuşe concise, iar umorul e irezistibil. Sînt pasaje la care am rîs în hohote.” (Adrian Schiop)