Martin Heidegger (1889–1976) este unul dintre cei mai importanţi şi mai influenţi filozofi contemporani, autor al unei forme moderne a ontologiei, în cadrul căreia se situează Sein und Zeit (1927 – Fiinţă şi timp), considerată cvasiunanim drept una dintre cele mai semnificative scrieri filosofice din secolul XX, parte integrantă a unei opere care capătă azi forma unui mamut editorial (cca 100 de volume), pentru care Heidegger însuşi a propus ca motiv determinant: „Wegenacht Werke” („Căi de acces, nu opere”).
Ființă și timp, considerată o operă în care și-a găsit expresia spiritul timpului, reprezintă în esență o reconstrucție modernă în filosofie, în care demersul teoretico-metodologic se concentrează asupra problemei „sensului ființei”, regândind (în unitate cu tradiția „clasică” a filosofiei) rosturile și structura unei noi ontologii, în care deosebirea dintre „ființă” (Sein) și „fiind” (Seiendes) devine constitutivă ca „diferență ontologică”, idee de perspectivă în înțelegerea creației umane în forma operei de artă.