Intrusul

Intrusul este, într-un anume sens, chiar un roman al înfrângerii regimului comunist. Nu de către democraţie sau de către firava opoziţie internă, ci 1) de către forţele obscure ale psihe-ei umane, și 2) de către propria sa demagogie. Niciunul dintre personajele din roman nu se lasă transformat în vreun fel de către regim: Surupăceanu devine doar electrician, nu și comunist, Maria rămâne o femeie pe care discursul ofi cial despre „familia socalistă“ n-o oprește să-și caute fericirea în afara cuplului, directorul combinatului, deși se pregătește să termine facultatea la seral, nu se transformă și în „activistul bun“, oferindu-i eroului Surupăceanu, după accident, doar un derizoriu post de portar [...]. Paradoxul întregii opere a lui Marin Preda este acela că învingători sunt numai învinșii, căci numai ei au puterea de a se ridica și de a o lua de la capăt. Condiţia tragică a omului, în viziunea lui Preda, rezidă în contradicţia dintre imposibilitatea reîntoarcerii și evidenţa încăpăţânatei reîntoarceri a fiinţei strivite de istorie.