Invitatia la vals

Invitatie la vals
"Citeste... istoria acestei iubiri si dupa aceea îti vei da seama de tot ce s-a întâmplat si daca cineva, în locul meu, ar fi procedat altfel... Voi povesti faptele cu o sinceritate nuda, dezolanta, exact cum s-au petrecut în realitate... Nu ma preocupa emotia estetica, nici morala, nici mesajul generos. Nu fac literatura, ci astern în aceste file o mare pasiune care, altfel, ar fi ramas necunoscuta, pentru bunul motiv ca pasiunile fug de lumina - lumina le omoara.

Prin clasa a VII-a, ma încurcasem cu o vaduvioara de 35 de ani... Se prapadea dupa mine, mai precis dupa tineretea mea. Nu cred ca o iubeam... dar ea întruchipa în ochii mei femeia. ...si dupa orgii prelungite pâna-n zori sau dupa nopti istovitoare de dragoste, a doua zi de dimineata, luam frumusel ghiozdanul din cui si plecam la scoala, ca sa ma asez cuminte în banca, lânga colegii mei candizi...

Ameteam iubitele cu juraminte, le copleseam cu atentii si maguliri si, dupa ce-mi cedau, le paraseam brutal... De ce? ... Ei bine, voiam sa simt betia rara a vanitatii magulite, când ele, prinse, se agatau de gâtul meu, implorându-ma, tânguindu-se sa nu le parasesc. Atunci se declansa urgia: le umileam, calcându-le orice mândrie în picioare, si decretam ca hotarârea mea e nestramutata. Plecau ranite, mutilate si nu stiu cum se facea, dar ma iubeau parca mai mult dupa aceea."

"Invitatia la vals", in perioada interbelica, a detinut suprematia in randul preferintelor publicului tanar. Intr-un deceniu s-au epuizat 34 de editii. Povestea este plamadita din situatii-limita, senzualitate si rasturnari de situatie spectaculoase, este unul dintre romanele marilor pasiuni.

Reteta literara a lui Mihail Drumes contine lovituri de teatru, iubiri fatale, tensiuni la limita suportabilului, povestite cu verva, alert, cu patos, candoare si frenezie.

Personajele din "Invitatia la vals", ard intens, se consuma si se (auto)devora, traiesc voluptatea de a fi pe rand invinsi sau invingatori, cu forta asumarii unor consecinte tragice. Nu oricine are capacitatea de a trai iubirea atat de acut, de disperat si de spectaculos. Cei care pot poarta in desaga bastonul autodistrugerii.

Mihail Drumes comunica, uneori pana la identificare cu personajele sale, respira, iubeste, incearca, pierde, o data cu ele. De aici, probabil, impresia de autenticitate a demersului sau scriitoricesc, care a condus la o buna receptare din partea cititorilor. Ramane intact decalajul dintre interesul publicului cititor si tacerea expresiva a criticilor importanti.

Citeste… istoria acestei iubiri si dupa aceea iti vei da seama de tot ce s-a intamplat si daca cineva, in locul meu, ar fi procedat astfel…. Voi povesti faptele cu o sinceritate nuda, dezolanta, exact cum s-au petrecut in realitate…Nu ma preocupa emotia estetica, nici morala, nici mesajul generous. Nu fac literature, ci astern in aceste file o mare pasiune care, astfel, ar fi ramas necunoscuta, pentru bunul motiv ca pasiunile fug de lumina – lumina le omoara.

(Mihai Drumes)