×

Folosește codul REBELDECARTURESTI pentru 20% reducere!

Ion
6.8 / 10 (39 voturi)
NaN
Limba:
Romana
Data publicarii:
2012
Editura:
Tip coperta:
Paperback
Nr. pagini:
416
Materie scolara:
Bibliografie scolara
ISBN:
9789731973883
Dimensiuni: l: 14cm | H: 20cm

3000
20% cod:REBELDECARTURESTIi
Discountul se acordă prin aplicarea codului în campul aferent la plasarea comenzii.
Livrare în 24h! (a doua zi) În stoc

Preț valabil exclusiv online!
Împachetare cadou gratuită!
Transport gratuit peste 150 de lei.
Retur gratuit în 14 zile.
Ai întrebări? Contactează-ne!
Descriere

Opera lui Rebreanu a pătruns de mult şi definitiv în conştiinţa publicului şi a fost defrişată şi descifrată la toate nivelurile de semnificaţie: de la analiza didactică, din cartea de lectură, până la interpretarea scientistă şi chiar analiză structuralistă. Toţi criticii interbelici s-au pronunţat asupra romanelor Ion, Răscoala sau Pădurea spânzuraţilor, iar timpul nostru a adus şi monografiile (Al. Piru, Lucian Raicu, Al. Săndulescu, Aurel Sasu, Stancu Ilin).

Structura romanului se exprimă precis: există două voci sau „glasuri”, cum decide titulatura capitolelor, exprimări subterane ale instinctului ori ale conştiinţei colective: unul al erosului (libidoul refulat) şi altul al posesiunii pământurilor (glas al puterii şi dominaţiei). Subconştientul nu răspunde decât comenzii sexuale. Existenţa în comun îi impune însă lui Ion ca un imperativ social averea, proprietatea pământurilor. S-a observat, pământul nu e un scop ci un mijloc, dar un mijloc de a se integra comunităţii, celorlalţi care nu admit altă situaţie socială decât posesiunea. Ion rămâne un „intrus”, mereu în afara obştii. Numai pământul i-ar putea acorda această calitate. Atunci trebuie să-l obţină, dar nu-l poate acapara decât sacrificând instinctul erotic încarnat de altcineva decât de fata care „reprezintă” pământurile (adică inconştientul colectiv). Ion are o psihologie scindată, în permanent conflict şi, de aceea, nu „există”, socialmente vorbind, ca om conştientizat, fiind „manipulat” de sub şi supra – EGO-ul individualizant.

Ion, ca fiinţă psihologică, este dislocat între două obsesii succesive, între două voci compensatoare, una a supraconştientului colectiv, alta a subconştientului individual, expresii subterane ale instinctului. Coexistenţa socială îi predictează necesitatea posesiunii pământului. Voinţa de putere, adică de a avea ţarina sa, nu reprezintă decât ambiţia de a se reîncadra mediului, de a fi ca toţi ceilalţi, adică de a se subordona normelor sociale ale supra-egoului.

Ion trăieşte însă într-o lume care pune mai presus de bogăţie sentimentul mândriei, cultul onoarei.

Dedicaţia Celor mulţi umili capătă o nouă îndreptăţire, citită fiind printr-o afirmaţie aşa de justă a lui Ortega Y. Gasset: «Cred că este indiferent dacă un romancier povesteşte viaţa unui croitor sau viaţa unui cuceritor al lumii. Un conţinut de roman e cu atât mai valoros şi mai valabil, cu cât poartă în sine mai multă substanţă de mit, adică e înrădăcinat în tainele, în subconştientul, în religia şi imaginaţia unui popor şi astfel, totodată, în imaginaţia omenirii întregi. Poetul e glasul, e gura celor care tac. Cu cât un poet e mai mare, cu atât e mai mare şi numărul acelora care, în tăcerea lor, vorbesc prin el».

Într-adevăr, autorul este vorbit de cei mulţi umili, pe care îi face să trăiască într-o lume adăugată lumii - AURELIU GOCI

Recenzii și comentarii

Ion Nota 10

de Daniel (Quinet) | 30/09/2013 14:44

Cu totii am auzit de romanul lui Liviu Rebreanu, "Ion", iar multi dintre noi l-am si citit. Aparut in anul 1920, dupa o perioada de elaborare destul de mare, romanul are prilejul de a fi primul roman obiectiv de pe la noi si unul dintre cele mai bune romane scrise vreodata pe taramurile mioritei (parerea mea si nu numai). Fiind lectura obligatorie in scoli, opera lui Rebreanu terorizeaza la inceput (chiar trebuie sa citim; dar eu adorm daca ma pun sa citesc!) pentru ca apoi multi sa-l indrageasca, iar si mai multi sa se foloseasca de tipologiile romanului si numele lui Ion in discutiile lor de zi cu zi. Astfel ca recomand aceasta lectura tuturor liceenilor si nu numai!

> Nota 10

de Anonim | 30/08/2013 02:23

Sătul de sărăcia lucie în care se zbate împreună cu părinții săi, Ion Pop Glanetașu decide să ia cu orice preț de soție o fată cu avere, pe care a și găsit-o în persoana Anei, fata unui țăran avut, dar bețiv și scandalagiu, Vasile Baciu. În alt plan, alesul lui Baciu pentru fiica sa este George, un flăcău din stat, dar cu reputație bună și cu avere apreciabilă. Multe personaje se învârt în jurul lor, personaje cu greutate cărora țăranii simpli le acordă mare respect, cum ar fi preotul, învățătorul, odraslele acestuia, politicieni, dar care, cu sfaturile lor interesate, prost aplicate sau pur și simplu nepotrivite, amplifică tensiunea existentă în comunitate, atât în ce privește traiul celor amintiți mai sus, dar și pe cea personală. Un val de bătăi, adultere, căsătorii din interes, certuri, ambiții personale și politice, crime, sinucideri, judecăți și condamnări tulbură existența colectivității, iar lucrurile iau o întorsătură tragică pentru aproape toate personajele din roman, care este unul dintre cele mai apreciate ale literaturii noastre.

Pamant?sau...pamant? Nota 10

de Anonim | 18/09/2013 18:38

Romanul Ion este o fresca a literaturii romane, un roman obiectiv , social ,modern si realist ce ofera o imagine circulara a satului romanesc. Actiunea romanului incepe intr-o zi de duminica cand locuitorii satului Pripas se afla la hora ,in ograda vaduvei lui Maxim Oprea care ,spune atorul , `` geme de oameni `` .Ion (personajul principal) o invita pe Ana (fiica bogatului Vasile Baciu )la dans pe care o si lasa insarcitata dupa prima noapte de iubire(fara iubire pentru ca in inima lui era Florica , o simpla sateanca ) devenindu-i astfel sotie ,oblingandu-l in acelasi timp pe Vasile Baciu sa treaca toate pamanturile pe numele lui Ion si a Anei . Romanul prezinta lupta nebuneasca a lui Ion pentru pamant, naratorul surprinzand instinctul sau de proprietate si legatura sa cu pamantul inca din al II-lea capitol unde `` toata fiinta lui arde de dorul de a avea pamant mult, cat mai mult. Iubirea pamantului l-a stapanit de mic copil. Vesnic a pizmuit pe cei bogati si vesnic s-a inarmat intr-o hotarare patimasa: trebuie sa aiba pamant mult, trebuie! De pe atunci pamantul i-a fost mai drag ca o mama...`` . Pamantul fiind pentru Ion o farta care il atrage , il domina facandu-l sa-l sarute , sa-l miroase , sa se simta stapan in acelasi timp stapanindu-l, drama luii fiind drama taranului sarac .Mandru si orgoliuos , Ion nu isi accepta statutul de om sarac si este pus in situatia de a alege intre iubirea pentru Florica si averea Anei , romanul constituindu-se din doua parti ``Glasul pamantului `` si ``Glasul iubirii ``. Pentru Ana , casatoria cu Ion este o adevarata tortura , de multe ori spunandu-i acestuia ca sa va omora , insa singurul lucru care o mai tine in viata este copilul acestora ,dar intr-una din zile cedeaza si se spanzura in grajd . Ramas vaduv , Ion frecventeaza din ce in ce mai des casa Floricai care este casatorita cu George, retrezindu-se in el sentimentul de iubire fata de aceasta .In finalul romanului , Ion are parte de o moarte violenta sub loviturile primite de la George , ca pedeapsa pentru tot ceea ce a facut , pentru ca a vrut prea mult si nu s-a putut opri. Romanul Ion merita citit pentru ca, pe langa detaliile satului ardelean romanesc surprinse de Liviu Rebreanu , putem observa si structura personajului principal care trece cu usurinta de la extaz la agonie , de la saracie la bogatie si apoi din nou la saracie , atata materiala cat si spirituala pentru ca in final nu mai ramane cu nimic .

Ion, roman doric, subiect si strategii Nota 10

de Anonim | 10/08/2013 02:03

Este imperios necesar să citim "Ion"! Se spune despre acest roman ca este obiectiv sau de analiza psihologica. Nicolae Manolescu il incadreaza in categoria doricului datorita tehnicii de constructie. Spre exemplu "la inceputul romanului, cateva clipe timpul vietii este suspendat si incepe timpul fictiunii"( Nicolae Manolescu, "Istoria critica a literaturii romane. 5 secole de literatura" ), in incipit se descrie drumul care intra in sat iar apoi satul si hora. De altfel naratorul reuseste sa dea impresia de omniscienta fara a avea insa o voce proprie. Pe langa aspectele tehnice, este important sa descoperim subiectul romanului si, de ce nu, sa facem o comparative intre mentalitatea societatii rurale de la inceput se secol douazeci si mentalitatea societatii actuale. In roman sunt prezentate doua clase sociale: taranii si intelectualii reprezentati de familia Herdelea, preotul Belciug si functionarii maghiari. Ion, reprezentant al taranimii sarace dornica de pamant, vrea sa se imbogateasca repede, singura modalitate fiind casatoria cu Ana al carui tata are o avere considerabila. Penduland intre iubirea pentru Florica cea fara zestre si Ana, Ion se hotaraste sa o lase insarcinata pe Ana pentru a-l obiga pe tatal acesteia sa il accepte ca ginere. Dupa ce ramane grea, Ana vrea sa se mute la Ion insa acesta o ignora obligand-ul pe Vasile Baciu, tatal acesteia sa fie nevoit sa ii treaca averea pe numele sau pentru a o lua pe fiica sa de sotie, astfel incat sa nu se faca si mai mult de rusine in sat. Florica se casatoreste cu Geroge, rivalul bogat al lui Ion si fostul aspirant la pozitia de sot al Anei. Ion ii da tarcoale Floricai desi ambii au familii diferite. George afla si il ucide pe Ion lovindu-l cu sapa in cap. Inainte de aceasta deznadajduita, Ana se sinucide iar copilul ei moare. In ceea ce priveste intelectualitatea sateasca, este foarte important sa observam care sunt micile cochetarii din cadrul familiei Herdelea, cu ce se servesc musafirii, cum isi petrec serile si care sunt motivele de discutie inclusiv pe cele privind casatoria Laurei cu Pintea. De asemenea este relevant sa sesizam cat de mare este libertatea de exprimare in cadrul familiei si care sunt indicii diplomatiei din cadrul discutiilor. Desi Laura il refuza de mai multe ori pe Pintea, in cele din urma observand ca Aurel nu are niciun gand sa o ceara de nevasta si fiind constransa de familie, accepta casatoria si pare a fi foarte fericita. Pe de alta parte, Titu Herdelea cel care ii da lui Ion ideea de a o lasa grea pe Ana pentru a o lua de sotie, traieste la polul opus mentalitatii satesti si are o aventura amoroasa cu doamna Lang. Profesorul Herdelea reuseste sa iasa la pensie si reinnoieste legaturile de prietenie cu Belciug. Fiind un roman ciclic, in finalul acestuia este descries drumul care iese din sat scotandu-l pe cititor din lumea fabulatiei."Drumul trece prin Jidovita, pe podul de lemn, acoperit, de peste Somes, si pe urma se pierde pe soseaua cea mare si fara de inceput..."

Ion Nota 8

de Anonim | 31/07/2013 02:58

"Ion" este primul roman obiectiv din literatura romana. Aparitia romanului "Ion" a starnit mi-a starnit un adevarat entuziasm, mai ales ca nimic din creatia nuvelistica de pana atunci nu anunta aceasta evolutie spectaculoasa. Romanul este o monografie a realitatilor satului ardelean de la inceputul sec. al XX-lea, ilustrand conflictul generat de lupta apriga pentru pamant, intr-o lume în care statutul social al omului este stabilit în funcție de averea pe care-o poseda, fapt ce justifica actiunile personajelor. Modernismul romanului rezida din complexitatea constructiei narative, din multitudinea planurilor de actiune si din numarul mare de personaje.

Adaugă o recenzie
Trebuie să te autentifici pentru a adăuga comentarii/recenzii.