Chiar în zilele în care Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti trece printr-o situaţie dramatică, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, a unei cărţi a lui Teşu Solomovici vine să ne reamintească istoria sa spectaculoasă.
Este vorba de sinteza bilingvă – cu titlu şi subtitlu uşor divergente – Istoria teatrului evreiesc/ Yidish Theatre in Romania, acum adusă la zi cu contribuţii noi (în primul rând, un medalion Maia Morgenstern, actualul director al TES).
Divergenţa dintre titlul şi subtitlul cărţii provine din statutul limbii idiş: dacă, până la Holocaust, aceasta a fost limba prin excelenţă a teatrului evreiesc, în România şi în Europa, după război, idişul a devenit mai mult un idiom al memoriei. Teatrul evreiesc, acolo unde mai există, se joacă mai curând în alte limbi: în primul rând, în ebraică, în Israel. La noi, în pofida faptului că teatrul idiş s-a născut, efectiv, la Iaşi (în 1876, la Teatrul Pomul verde, al lui Avram Goldfaden), limba română a pătruns şi ea în reprezentaţiile TES.