Cartea de faţă are menirea de a facilita înţelegerea unei experienţe extrem de dureroase şi profund personale, experienţă traversată vreme de patru decenii de către unul dintre oamenii verticali ai acestui neam, un om care s-a stins într-o cunoaştere imperfectă – tatăl meu, victimă a comunismului. Ea vizează restituirea (fie şi numai parţială, fie şi numai simbolică) a unui destin confiscat.
Mioriţa Baciu Got
Cele mai vii mulţumiri le-am avut stând de vorbă cu oameni ori discutând şi plimbându-mă cu elevii mei. Acolo, la clasă, m-am împlinit şi i-am împlinit spiritual pe alţii. Acolo m-am regăsit şi am trăit cele mai strălucite clipe din viaţa mea.
Cu greu m-am decis să aştern pe hârtie ultimele rânduri, care cuprind gânduri şi multe încercări la care am fost supus până la suflarea mea cea de pe urmă. Un lucru să ştiţi toţi cei ce auziţi aceste reflecţii: că ele-s smulse din propria mea fiinţă, că ele reprezintă în totalitate numai Adevărul, pentru care martir am fost o viaţă întreagă.
Viorel Baciu
Mioriţa Baciu Got, cea dintâi fiică a preotului greco-catolic Viorel Baciu, vine pe lume în inima Transilvaniei, lângă Blaj, la 25 noiembrie 1948. Câteva zile mai târziu, cultul greco-catolic este scos în afara legii de către regimul comunist. Îşi obţine doctoratul în filologie în 1981 cu teza Argoul românesc. Între 1990-2007 activează ca inspector general de limba şi literatura română în Ministerul Educaţiei; în paralel continuă să se dedice misiunii la catedră, ca profesor în învăţământul liceal şi universitar. În 1996 publică volumul de versuri Polenul clipei (cu o prefaţă de Cezar Baltag), fiind de asemenea autoare de cărţi cu profil didactic, cursuri universitare şi articole de specialitate. Din 1995 până în 2013 este preşedinta Secretariatului Naţional al Învăţământului Catolic din România. În calitate de reprezentantă a educaţiei româneşti peste hotare, Mioriţa Baciu Got organizează varii conferinţe şi seminare de formare, vizitând de-a lungul carierei majoritatea ţărilor Europei, India şi Brazilia.