Prezenta ediție reproduce volumul Istoria vieții mele al scriitorului basarabean Teodor Vârnav (1801?-1868), descoperit de folcloristul Artur Gorovei şi publicat pentru prima dată tot de el, în 1892 şi 1893, în „Gazeta săteanului”, ce apărea la Râmnicu Sărat.
„Fie-ne îngăduit să atragem luarea-aminte că Teodor Vârnav, dintre toţi memorialiştii noştri, n-a fost numai primul în dată, dar şi întâiul şi unicul care şi-a mărturisit fără ruşine, dar şi fără cinism, ca pe fapte ce nu trebuie ascunse, toate relele pe care de obicei autorii de amintiri le ascund: furturile, mici şi mari, din copilărie şi adolescenţă, iar de la această vârstă tulbure, primele iubiri, fie chiar cele ancilare şi consecinţele lor, sanitare şi penale, neplăcute. Din acest punct de vedere Teodor Vârnav îmi aminteşte, mutatis mutandis, de marele memorialist englez Samuel Pepys, autorul jurnalului londonez, dintre anii 1660 şi 1669, editat şi la noi, dar cu străşnicie expurgat de tot ce atinge morala.”
Șerban Cioculescu
„Traiul tătâni-mieu era foarte curioz, pentru că, precât îmi aduc aminte, el cu alta nu să îndeletnicea, fără numai cu şăderea şi cu ciubucul, însă aceasta nu ştiu din ce pricină urma, adică ori din lenevire, sau din neagiungere; iar maică-mea purta de grijă atât pentru lucrarea puţinului pământ ce aveam, cât şi pentru gospodăria casii.”
Teodor Vârnav