Jean Georgescu. Altfel...

În urmă cu exact 20 de ani, în Texte de supraviețuire, Viorel Domenico, împătimit istoric al filmului românesc, recupera cu dragoste și infinit respect notițele din arhiva personală a regizorului Jean Georgescu. Volumul se încheia cu un superb aforism al Maestrului: "Oamenii luminoși sunt făclii care la răscruce de drumuri luminează calea adevărată." Un asemenea om luminos a fost Jean Georgescu pentru cinematografia noastră. Dar împotriva luminii se năpustesc totdeauna forțele întunericului. Destinul cineastului a oscilat dramatic între laurii interbelici - la București și Paris - și prigoana politică declanșată de sovietizarea țării. Izgonit de pe platouri, în plină forță creatoare, de politruci care astăzi își rescriu triumfal biografiile, a cunoscut foamnea, sărăcia, marginalizarea, dar și-a păstrat eleganța seniorială.

Noul volum-portret întocmit cu dureroasa probitate de Viorel Domenico reunește altfel de notițe-document. Cutremurătoare. Culese din Arhiva CNSAS, file din dosare de urmărire - informări oferite de bună voie sau sub presiunea interogatoriului - dezvăluie păienjenișul delațiunii țesut în vremuri aprige în jurul unui nume de legendă al culturii noastre. Fără să știe, Jean Georgescu și-a trăit o parte a vieții sub lupa "organelor"...