Petre Ugliş Delapecica a fost un dascăl de ţară care şi-a început cariera în învăţământ într-un mic sat de pe Valea Mureşului, Bodrogu Vechi (1904 – 1911) aparţinând teritorial de comuna Pecica, locul natal al lui Petre Ugliş. A fost transferat ulterior în localitatea Bara de lângă Făget unde în urma unui denunţ mincinos făcut de preotul satului este catalogat ca spion al românilor, împotriva stăpânirii. Este arestat în decembrie 1914 maltratat de jandarmi şi mai multe manuscrise distruse. În atare situaţie i se retrage dispensia de predare la clasă şi la 1 ianuarie 1916 este chemat la Regimentul 33 Infanterie din Arad când pleacă pe frontul din Italia.
Acum îşi începe viaţa de ostaş al armatei austro-ungare luptând pe frontul italian la Doberdo, Isozo, San-Gabriele, Monte Cimone, Gorz, Platoul Sette Comuni şi Pedesca şi unde tot acum îşi începe tânărul dascăl însemnările făcute pe front. Petre Ugliş era mereu presat de ideea dezertării fapt care s-a şi petrecut. Ajungând pe frontul Italian, am luptat cu vorba nu cu fapta. Aici aveam commandant pe prietenul meu, locotenent Ciorogariu Eugen din Arad venit de curând pe front. Eu eram de aproape doi ani pe acest front. În noaptea de 26/27 decembrie 1917, am trecut cu întreaga mea unitate formată din 82 ostaşi, toţi români din Regimentul 50 Alba Iulia, ducând cu mine două mitraliere, câteva lăzi cu grenade de mână şi şase lăzi cu muniţie pentru cele două mitraliere şi 82 de puşti. Fraţii italieni ne-au primit ca pe fraţi.