Rândurile din aceastã carte sau, sã-i zicem, jurnal, nu te vor ajuta sã te lasi de fumat.
Poate cã nici nu vrei sã renunti la tigãri dar vor cei din jurul tãu si asa te-ai pricopsit cu ele (rândurile), cadou de ziua ta sau de ziua tatãlui, cã înteleg cã se serbeazã si ea, ca o victorie a masculinismului (E corect? De la feminism').
Cum sã te ajute niste maxime ale unor scriitori (fie vorba între noi, fumãtori împãtimiti) sã renunti la plãcerea ta? Dar dacã, din plictisealã sau din orice alt motiv nemãrturisit te hotãrãsti sã încerci s-o faci (pe ascuns, desigur, ca sã nu se râdã de tine), în interior gãsesti un mic îndrumar de folosintã a jurnalului. Iar dacã nu vrei, nu poti, nu stii sã te lasi de fumat, atunci poti citi maximele si te poti amuza.
Asa cã aprinde-ti o tigarã si lecturã plãcutã!
Jurnalul fumãtorului nu este o carte propriu-zisã ci o carte-jurnal. Un jurnal structurat pe sãptãmâni, în care sã-ti scrii senzatiile, trairile in drumul tau spre gloriosul statut de nefumãtor. Un jurnal care sã-ti fie prieten, ajutându-te sã te lasi de fumat. Dar e totodatã si o carte care contine maxime despre fumat ale unor personalitãti. O carte-jurnal care poate fi un frumos cadou pentru un fumãtor împãtimit ori nu. Hai sã citim împreunã câteva maxime:
Gloria e ca o tigarã pe care ai pune-o în gurã cu capãtul aprins. La început te arde si apoi nu mai simti decât scrumul.
Alphonse Daudet
Celor sãraci, tigara le dã iluzia bogãtiei. Celor bogati, le dã sigurantã.
Sacha Guitry
Când a citit undeva cã fumatul poate provoca cancer, a renuntat sã mai citeascã.
A.Kirwan
Diferenta dintre un stãpân si un servitor e cã dacã fumeazã amândoi aceleasi tigãri numai unul le plãteste.
Robert Frost
Mi
Henri Jeansonnciuna este, precum tutunul si chibriturile, monopol de stat.