Kabbala denudata, documentul cel mai important al intregii literaturi kabalistice crestine, incepe cu o expunere sistematica a doctrinelor din Zohar, carora Knorr von Rosenroth le adauga pasaje paralele din Noul Testament. Aceeasi tehnica este folosita si in Kabbala crestina (Adumbratio kabbalae christianae), ultimul tratat din Kabbala denudata, care a fost scris de van Helmont si publicat separat datorita importantei sale deosebite in actiunea de convertire a evreilor la crestinism.
Kabbala a permis ca unii oameni sa accepte ideea ca profetiile kabalistice referitoare la Mesia si-au aflat deplina realizare in Isus Christos; insa Kabbala nu este compatibila cu invataturile Bisericii despre Treime caci, prin doctrina Sephiroturilor, ea da o interpretare diferita vietii divine. Astfel, spune Ernst Benz, "s-a intamplat frecvent ca plecand de la iudaism kabalistii evrei sa faca un pas spre crestinism; insa ei n-au ajuns niciodata la acceptarea totala a dogmelor crestine. Invers, gandirea kabalistilor crestini, plecand de la o perspectiva crestina, a evoluat de o asemenea maniera incat i-a dus la un conflict deschis cu doctrina traditionala a Bisericii lor. In felul acesta, grupurile esoterice de evrei si crestini s-au gasit intr-o zona aflata dincolo de granitele propriilor lor religii".