See moreEdiție bilingvă spaniolă/română
Patru poeţi mexicani de astăzi îi sunt prezentaţi cititorului român în paginile următoare. În urmă cu peste două decenii, includeam deja, într-altă antologie, doi poeţi mexicani deveniţi clasici ai marelui modernism hispanic: Xavier Villaurrutia şi Octavio Paz. Între timp, poezia mexicană din ultimele decenii a câştigat tot mai multă vizibilitate, şi nu doar în lumea hispanică. Cu aproape un an în urmă, având norocul să îi cunosc la Ciudad de México pe poeţii prezenţi în această micro-antologie, am rămas impresionat de diversitatea, de forţa, de universalitatea poeziei lor. Poate nu întâmplător, cu toţii au solide studii umaniste, vorbesc câteva limbi străine, predau în mediul universitar, sunt nume dintre cele mai des vehiculate în spaţiul transnaţional de care se bucură vasta şi mereu inventiva poezie scrisă în limba spaniolă. Şi poate nu întâmplător i-am văzut pe toţi aceşti patru implicaţi în viaţa reală a poeziei, la minunatul Festival internaţional pe care îl găzduieşte de multă vreme, anual, aceeaşi capitală mexicană. Putem să îi invidiem pe poeţii din America latină. Au avut şi continuă să aibă o audienţă populară la care nici nu se poate visa prin alte părţi. Să nu fi ajuns pe acolo nici criza lecturii şi nici divorţul dintre noile generaţii şi vechiul mister pe care îl propune orice poem? Eu cred că da. Cert este că nici aceşti patru poeţi nu-şi refuză experienţele estetice complexe ale generaţiei lor – narativitatea înşelătoare, monologul derutant, ironia care suspectează lirismul de sensiblerie, jocul intertextual, unele violenţe de vocabular etc. –; doar că ei reuşesc să atragă cititorul în complicitatea textului. Am auzit aplauze şi aclamaţii când erau recitate unele dintre aceste poeme, care nici nu îi fac cu ochiul cititorului, nici nu îi propun formule oratorice simple. E o dovadă a faptului că poezia mexicană de astăzi are de spus ceva important şi vital, şi nicidecum doar pentru cercurile iniţiaţilor. (Dinu Flămând)