Vezi mai multePuţine cărţi au avut impactul internaţional al Lebedelor sălbatice. De la prima sa apariţie, a fost tradusă în treizeci de limbi şi a fost vândută în peste zece milioane de exemplare. Prin intermediul poveştii a trei generaţii de femei din propria-i familie — bunică, mamă şi fiică —, Jung Chang revelează întreaga istorie tragică a Chinei secolului XX.
Bunica lui Jung Chang aparţine generaţiei de la 1900, când fetelor li se mai zdrobeau încă, la vârsta de doi ani, labele picioarelor, pentru ca mersul clătinat, care sugerează neajutorare şi graţie, să le facă dezirabile şi să le favorizeze în găsirea unui soţ sau concubin bogat. Mama, crescută de un tată înţelept în China încă tradiţională, mustind de cultură şi înţelepciune, China imperială, intră de foarte tânără în rândurile partidului comunist, într-o luptă menită, chipurile, să elibereze femeile de această traumatizantă povară a tradiţiei. Trăieşte de la un capăt la altul întreg experimentul comunist, în calitate de activist de frunte al partidului, concomitent opresiv şi autoopresiv, şi în principal sinistra revoluţie culturală iniţiată de soţia lui Mao cu acordul acestuia, cu toate consecinţele ei: autodemascările, munca brută, bătăile în public, teroarea exercitată de copiii deveniţi educatori ai profesorilor lor, exilul în Himalaya. Fiica, îndurând şi participând şi ea la etapa finală a acestui coşmar, reuşeşte să plece din ţară la vârsta de douăzeci şi ceva de ani.
O poveste de o extraordinară cruzime şi eroism, Lebedele sălbatice este, totodată, o importantă lucrare de istorie şi un document uman remarcabil. Cartea ne prezintă o lume simultan exotică, poetică şi straniu familiară prin efectul uniformizator al flagelului ideologic care ne-a lovit deopotrivă, români şi chinezi, în întunecatul secol XX.