Leonardo da Vinci (1452–1519), arhetipul „omului renascentist“ , un savant de o irepresibila curiozitate dublat de un artist desavarsit, e socotit pe drept cuvant unul dintre cei mai straluciti pictori ai tuturor timpurilor . Lucrarile sale sunt unice gratie tehnicilor inovatoare folosite in pregatirea panzelor ori lemnului, cunostintelor amanuntite de anatomie, fizica (de unde si jocul uimitor dintre lumini si umbre si subtila gradatie a culorilor), dar si datorita interesului pe care artistul l-a manifestat pentru fizionomia umana si felul in care reflecta aceasta emotiile.
Dupa ce si-a facut ucenicia cu un alt maestru al picturii italiene, Verrocchio, care i-a permis sa colaboreze la opera sa Botezul lui Isus, si dupa ce, la numai 20 de ani, a fost acceptat in Ghilda Sfantului Luca, ce reunea nume ilustre din domeniul picturii si al medicinei, Leonardo a primit primele comenzi independente: sa picteze altarul Capelei St. Bernardo din Palazzo Vecchio si tabloul Adoratia magilor. Desi a facut foarte multe schite, tablourile ramase de la Da Vinci sunt in numar de 13 sau 14, dintre care cele mai cunoascute sunt Mona Lisa, realizat prin tehnica numita „sfumato“ , si Cina cea de taina, precedat de studii amanuntite care se pastreaza la Biblioteca Albertina din Viena si la Royal Library din Castelul Windsor. Ioan Botezatorul, ultima sa opera, realizata cu trei ani inainte de moartea artistului, este uimitoare prin impresia de monocromie pe care o lasa si prin expresivitatea clar-obscurului.
Despre irepetabila personalitate a lui Da Vinci, faimosul istoric al artei Bernard Berenson spunea, pe drept cuvant: „Orice atingea se prefacea in frumusete eterna“.