Vezi mai multeAutorul pretinde a ilustra, la un anumit nivel narativ, relațiile incestuoase pe care le-ar întreține cu propria-i operă; nu trebuie să ne gîndim însă la jocuri de limbaj ca în cutare roman al lui Nabokov, unde anagrama de la insecte dă inceste, ci mai curînd la monștri (deși unii autori neagă faptul că ei s-ar naște din raporturi endogame).
Monstruosul, în acest caz, este secretat, ca în anumite deliruri, de metamorfozele care, cu o rafinată știință a gradării, sînt împinse din sexualitate către întreg universul, izbutind a trezi acel amestec de fascinație și oroare tainică specific figurilor ambigue; în acest sens, modelul ascuns al Liei Mora pare a fi sir Aubrey de Vere, personajul lui Mateiu Caragiale, tratat însă în stilul lui D.H. Lawrence. Altfel spus, conform opiniei criticului literar Al. Cistelecan, în acest roman „Dumitru Ungureanu construiește o sexologie a creației”.