Zolonta este o comună oarecare din România actuală, un loc unde nu se-ntâmplă nimic deosebit. Liniştea patriarhală a locului începe să fie tulburată de o serie de evenimente, aparent fără legătură între ele:
* Un cuplu de adolescenţi dispare fără urmă, după ce plecaseră într-o excursie prin pădurile din jurul Zolontei.
* O fermă de animale din comună este atacată de un animal bizar. Doi porci din fermă sunt găsiţi cu capetele smulse de pe trunchi.
* Un vânător găseşte în pădure, în munţi, o ciută moartă, cu capul la fel, smuls dintre umeri.
* Are loc o alunecare de teren, care deplasează coasta unui deal. Poliţistul din comună, agentul Matei, însoţit de un comisar venit de la Inspectoratul Judeţean, descoperă, sub coasta dealului, tuneluri ciudate, care duc într-o peşteră necunoscută. Poliţiştii găsesc în peşteră diverse rămăşiţe (umane sau animale? — nu e clar) şi, pe unul din pereţi, un soi de pictură rupestră, reprezentând un chip monstruos.
* Trei copii-paznici sunt atacaţi, în timpul nopţii, de o “matahală” care-l răpeşte pe unul dintre ei.
* Directorul şcolii are “o criză de epilepsie” în timpul căreia se comportă ca un animal de pradă.
* Fierarul satului, ţiganul Filon, este omorât de propriul câine, un Saint-Bernard primit în dar, pe vremuri, de la propria fiică.
* Acelaşi câine (“Don Leoncio”) o muşcă pe fata fierarului, profesoara de biologie Adelita Filon, care-şi dă seama că a fost, astfel, infestată cu virusul turbării.
Astfel, într-un interval scurt de timp, toţi locuitorii din Zolonta încep să aibă comportamente şi chiar chipuri câineşti, ori lupeşti. Lucru care lor nu li se pare deloc ciudat. Singurul care rămâne raţional, încercând să găsească explicaţii logice, este outsider-ul, agentul Matei, poliţistul venit în comună în urmă cu doar doi ani. Dar acesta constată, în investigaţiile lui, că se loveşte, cel mai adesea, de un zid. Locuitorii din Zolonta par a colabora cu el, dar îi ascund mereu ceva. Agentul simte că un mister pluteşte în aer, un secret cunoscut de toţi, în afară de el.