Aceste studii sunt un raspuns la efortul pe care l-am sustinut spre a degaja sensul literaturii… Literatura este esentialul, ori nimic. Raul – o forma acuta a Raului – a carei expresie este literatura, are pentru noi, cred, valoarea suverana. Dar aceasta conceptie nu comanda absenta moralei, ea cere o „hipermorala”.
Literatura inseamna comunicare. Comunicarea comanda loialitatea: morala stricta este data in acest sens pornind de la complicitati in cunoasterea Raului, complicitati ce stau la baza comunicarii intense. Literatura nu este inocenta si, vinovata, în final trebuia sa se marturiseasca a fi astfel.
Numai actiunea are drepturi. Am vrut sa arat, treptat, ca literatura este copilaria in fine regasita.